Meditații

Ce faci -
Cînd moartea-ți întinde mîna?
Te supui sau o îndepărtezi?
Ce dacă ea nu întreabă
De ai mamă sau tată
Frați sau surori?
Ce dacă, Ce faci?
Cînd bătăile inimii
Se scurg ca nisipul din eclipsă,
Iar sîngele-ți amorțește sufletul?
Rozele cîntă la geam
O simfonie a delirului,
Iar Pămîntul te oferă cerului..
Ce dacă, Ce faci?!

Adam și Eva de Liviu Rebreanu (exercițiu)

Se zbuciumă pieptul
Sfîrtecat
De o gheară nevăzută,
Gîndurile s-au întunecat
De o durere
Decăzută.

Mănunchi de amintiri
Amorțite.
În zigzaguri virtiginoase
Apar framîntările
Nedeslușite,
Sfîșiind crud, pînă la oase.

În spate o umbră îmbrățișează,
O bestie a delirului
Clocotitor injectează.
E MOARTEA- salvatoarea chinului.

În agonie

Ca o lamie ,
Stoarsă de suc-
Sînt în agonie
Încet mă usuc.
Inspir si expir-
Timpul fugar,
Încep să cred -
Că trăiesc în zadar
Frig. Gheață. 
Materie primă, non-viață.

Gînduri..

O vamă a vieții ne desparte
În două lumi îndepărtate.
Distanța si timpul
Ne joacă o farsă..
E dragoste adevarată sau falsă?
Fluturii imi șoptesc speranțe.
Așteptarea e grea, în inima gloanțe.
O stînca spalată de valuri,
O viață pierdută-n adîncuri.
Nisipul spulberă zarea
Captată de gînduri.

Inima în ploaie

Și pe suflet se depune praf
Ca ceața după ploaia de stele,
Nu moarte, nici viață, ci jaf-
De secunde ce mor ca rozele
Din vaza crapată, de speranțele
Ce curg în fîntîna zilelor  grele.
Un rece de plumb , printre visele mele.

Exercițiu de suflet

Rămîi cu mine în noaptea de vară,
Dragostea nu e o povară
Pentru cei ce știu să iubească.

O briză ușoară îți poartă parfumul
Dulce-amărui ca și buzele tale,
Atingeri atît de instrumentale
Ce vibrează încet, accelerînd ritmul.

Sub cerul de august
Se cerne un sentiment atît de robust,
Un izvor murmurînd de dragoste
Curge din inimile noastre.
Frenezie și fiori,
Infinitate scăldată în flori.

Amanți ai drumurilor

Sîntem amanți ai drumurilor
Ce crud ne-au desparțit
De casă, țară, mamă,
De tot ce este sfînt.
Și stînd la vama vieții
Printre străini haini,
În cerul dimineții
Vedem niște lumini.
Și sufletul se plînge,
Iar eu suspin cu el..
De ce e viața crudă

Cu ce să mă alin?